Eterna dezamagire IV

Eterna dezamăgire - Povestea (ultima parte)


E trist
să vezi cum se alege praful
grăunte cu grăunte
din tot ce ai creat.
E greu
să-ţi răbufnească of-ul
când după o vreme
te-ntorci de unde ai plecat ...

Azi sunt defect!
În mine urlă
ai satanei discipoli
după înflăcărare ...
Sufletu-mi chinuie
şi cere îndurare
însă instinctu-mi sadic
mă îmbie spre păcat .

CU CE-AM GREŞIT ?
Cu zgârieturi de cărbune
acum te rog să-mi spui!
Căci eu stârpind
defecte şi iluzii greţoase
şi zdrobind orgolii
am rănit pe destui .

Am înţepat speranţe
şi minunate vise
eu iaraşi am ucis ;
frica îmi curge prin vene
şi înot ea ma îndreaptă
către acelaşi oribil
şi terifiant paradis !

Tu , înger trist ,plângi
înmărmurit de scenă
fiindu-ţi imposibil
îndoiala s-o calci .
Lovitu-m-ai din săbii
cu crestături înguste
în ferfeniţita-mi bătaie
a inimii ... Ce-mi faci ?

Să uit ? Acel docil suflet
ce divin mă păzeşte
etern şi neîncetat ?
Cândva ursit ai fost mie
acum doar o hârtie
mai ai de sfărâmat ...

Nu-i nimic !

19 Iulie 2004